NOTE, GÂNDURI, ÎNSEMNĂRI

Autor : Christian Em. de Hillerin
iulie 2013

Puiul de căprioară

Căprioara

Au fost o dată, și nu foarte trecute timpuri, a fost dat să fie așa și să nu le uitam niciodată.

Această ființă firavă, gingașă, sălbatică și o prezentă cu înăscută mândrie și noblețe și-a părăsit cărarea soartei destinate și s-a bucurat de porțile larg deschise către loc de hrană și adihnă, de atenție și dragoste părintească.

Un nou Kitz, ne înfrumusețează zilele, ne înduioșează cu privirea ei suverană, ne oferă favoarea să-i încălzim laptele și să-i ținem biberonul. Drept bine meritată răsplată a ales să renunțe câteva momente la foșnetul pădurii, apropierea mamei, siguranța marilor întinderi de nori și ape. Împarte cu noi curtea fără gard, nopțile fără lup, lacrimi și râsete de fericire.

Creștem mari și când va venii vremea școlii, luptei vieții, dragostei și plății celor primite va urma calea primului Kitz, pe aceași poartă, drumul către despărțire.

Până atunci Kitzi, tu ești oaspetele nostru cel mai drag.

****************