Centrul de Sănătate PODIȘ

NOTE, GÂNDURI, ÎNSEMNĂRI

Autor : Christian Em. de Hillerin                                                                                                                              mai 2011

PODUL ÎNTRE DOUĂ LUMI

Centrul de Sănătate PODIȘ
, jud Bacău

Podiș

Stimate „domnule director“,

vă împărtășesc gîndurile mele, ca o destăinuire, o spovedanie, un act de recunoștiință.

Fiecare din participanți și-au format acum o imagine despre un loc care capătă greutate în evenimentele trecutului nostru.
Îi zicem simplu: PODIȘ.

Câți-va dintre noi au gustat din amarul sănătății precare și au cautat cu disperare un remediu, pe care însă sistemul sanitar din Romania nu-l poate oferii. Am colindat spitale și ne-am îngrozit de scena decadenței umane.
Am ajuns întâmplător aici, fără recomandari, fără informații, fără să știm ce ne asteaptă.
Am avut un șoc. Am descoperit un loc pe pământul românesc care se rupe de tot ce știm și ne putem imagina. Un colț de lume unde Omul a sființit locul.

Ce am găsit aici? Un hotel modern și decent. O curațenie sfidatoare mizeriei cotidiene. Un grup de oameni dedicați unei anume stări de bine care nu se poate realiza decât cu zâmbet, prietenie, respect și entuziasm. Un grup sudat de aceleați imbolduri cu care nu am fost obișnuit. Profesionalism în detaliu, amabilitate înăscută, dăruire necondiționată și umanism pur.

Ne-am simțit primiți cu dragoste într-o familie unită dedicată grijii aproapelui său.
Modul în care am fost abordați, felul în care ni s-a vorbit, cum am fost ghidați si introduși în lumea loc, gingașia gesturilor și respectul cuvintelor adresate, toate ne-au fascinat.

Niciodata până acum, nimeni nu s-a aplecat cu atâta seriozitate asupra mea, nu mi-a arătat atîta atenție. Mi-a vrut binele și mi-a înfrânt suspiciunile. Am observat că nimic nu este lăsat întâmplării. Totul este coordonat în disciplină și armonie.
Aici am întâlnit oameni așa cum mi-aș fi dorit să fie și copii mei: caractere remarcabile și prietenie frățească.

Am fost îndrumați de sensibila veveriță-sora-sefă, m-am trezit mângâiat de vocea gingasă a privighetoarei, am mâncat din palma părintească a gătitoarelor, am îndurat și m-am răsfățat sub mâna caldă a terapeutului-frate.

Trupul ți sufletul ne-au fost eliberate de zgura și bezna în care ne complăceam.
Acum ne vine greu să plecăm acasă, să părăsim o oază a dreptei omenii și să privim lumea de afară cu ochii din-nainte. Vom fi străini printre prietenii de acasă și vom tânjii să revenim aici, acasă.

Nu găsesc cuvintele de mulțumire potrivite, nu știu cui să-i mulțumesc fiindcă, recunoștiința noastră o merită întreaga minune de aici, cu oamenii și anturajul ei, minune numită simplu: PODIȘ.

Vă mulțumim!

Primiţi, vă rog, Doamne/Domnilor, asigurarea distinsei noastre consideraţii.

din partea Familie de Hillerin.

****************