NOTE, GÂNDURI, ÎNSEMNĂRI

Autor : – Christian E. de Hillerin
decembrie 2011

CĂNUȚĂ OM SUCIT

An de an sunt confruntat cu o dilemă.
Ne apropiem de zilele când obosiți de un an de îndatoriri îndeplinite, ne punem speranțcondeia într-o clipă de răgaz. Dar înaintea acestui răgaz mai sunt totdeauna încă treburi de rezolvat. Mă trezesc cu musafirii la ușă. Totul este perfect aranjat, curățenia desăvârșită, mâncarea și băutura rostuite. În ultima clipă m-am dușat și bărbierit. Musafirii sunt veseli. Toată lumea e fericită. Ce bun ar fi un somn bun. Se cântă, se bea, se manâncă. Zâmbesc mulțumit și mi se închid pleoapele de somn. Oare a observat cineva? Schimb locul și ajung în fotoliu. Parcă e ceva mai bine, dar tare aș vrea să fiu singur.
Cei din jur sau gândit la mine, s-au pregătit, au adus cadouri, au venit numai pentru mine. Merit oare atâta atenție?
Tot am uitat ceva. Cadourile sunt ascunse sub birou. Am uitat să le împachetez.
Dar am uitat și de mine. Tare aș vrea să fiu singur.
A trecut o seară frumoasă. Un eveniment fericit. Am dormit bine și acum îmi citesc corespondența.
Ce multe felicitări. Nici nu-ți vine să crezi cât de mulți oameni s-au gândit la tine. Ce felicitări frumoase. Câte cuvinte alese.
Iar am uitat să trimit din timp felicitari. M-am gândit la fiecare, i-am revăzut în gând așa cum îi știu demult. Îmi sunt așa de dragi. Iar am uitat să-i felicit.
Dar poate au simțit gândul meu, poate au avut și ei musafiri, poate vor și ei să fie singuri.
Oricum, acum am să la scriu și nici nu o să observe că-i târziu.
Sunt așa de mulțumit și împăcat că m-am descurcat. Le-am dorit din tot sufletul cum am știut mai bine, bucurii, liniște, sănătate și zile cu soare în care ai timp să-ți amintești cine ești și ce ai făcut.
Și acum când sunt singur, îmi dau seama ce mulți sunt aici cu mine.