suntem alături de

Casa Regală a României

Vă amintesc:

• La 10 mai 1866, România alegea monarhia constituțională, proclamandu-L pe Carol I ca Domn și Prinț al țării.
  Sub conducerea Lui, România și-a câștigat la 1878 independența de stat, proclamându-se Regat la 26 martie 1881.

• România s-a modernizat, s-a afirmat, și-a configurat identitatea și a avut cele mai mari realizări sub patronajul Monarhiei până în anul 1947,
  când a intrat în umbra istoriei.

• A sosit timpul să ne trezim la viață!

*******

Solicităm pe acestă cale acceptanță pentru declarațiile unilaterale și opiniile ce urmează.

STATUT Art. 8. Obiective. 8.1. Pentru realizarea scopului declarat, Asociația “Conte Charles de Hillerin”
își propune realizarea următoarelor obiective:
– sudarea relațiilor sporadice dintre membrii familiei și conștientizarea devizelor „Dieu et mon droit” și „Noblesse oblige”
– afirmarea atașamentului și solidarității membrilor Asociației pentru Casa Regală a Romaniei
– reevaluarea potențialului și poziției în societate a marii aristocrații.
etc.

*******

Salutăm și prețuim:

Familia Regală
Alianța Natională Pentru Restaurarea Monarhiei
Fundația Principesa Margareta a României

Un fragment cules care mă emoționează, mă pune pe gânduri și nu-mi va da pace niciodată:

În octombrie 1917, pe linia frontului din Moldova, în fața cotei 443 de la Cireșoaia, la 200 de metri de liniile germane, intra în luptă, în uniformă de ofițer de roșiori, una dintre cele mai frumoase și mai neânfricate femei care s-au identificat vreodată cu destinul acestei țări: principesa Maria, viitoarea regină a României. A fost vocea cea mai hotarâtă pentru rezistența și ofensiva de pe frontul din Moldova, împotriva nemților aproape învingători. Regina Maria a Romaniei a fost adorată, de Armata Română, ca un simbol. Pe 24 iulie 1938, înainte de a fi condusa de la Palatul Cotroceni la Curtea de Argeș, pe ultimul ei drum, regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pamânt și patul armei în sus, gest extrem și unic, pe care Armata nu l-a mai făcut niciodată, pentru nimeni. Semnificația gestului era dramatică: Ne îngropăm odată cu tine! Armatei Române i se stinsese simbolul și nu mai avea pentru cine să lupte.

Inima Reginei a rămas însă la Balcic. Potrivit ultimei dorințe înscrisă în testament, Maria a dorit ca inima să-i fie scoasă din piept și așezată într-o casetă din argint, iar caseta să fie depusă în capela Stella Maris din grădina castelului construit de ea la Balcic.

A rămas la Stella Maris numai doi ani, pînă în 1940. Prin cedarea Cadrilaterului, inima a fost luată și adusă la Bran, de către fiica cea mică a reginei, Principesa Ileana (devenită ulterior Maica Alexandra). A fost așezată într-o criptă special amenajată în stânca Măgurii Branului din apropiere.

La 5 iulie 1968, directorul Muzeului Bran de la vremea aceea, Titus N. Hașdeu, însoțit de mai mulți activiști de partid, a deschis cripta și a forțat cu o rangă sarcofagul de marmură aflat în interior. În sarcofag au găsit caseta de argint aurit cu inima reginei, casetă pe care au depus-o în casa de bani a Muzeului Castelului Bran.

In martie 1971, caseta a fost transferată la Muzeul Național de Istorie a Romaniei și a fost deschisă. In ea se găsea o altă casetă, mai mică, octogonală, de argint. Și aceasta a fost deschisă. Cele două casete au fost incluse în Tezaurul Istoric al Romaniei, iar inima, introdusă într-o cutie de plastic, a fost dusă spre păstrare în depozitul de la subsolul Muzeului Național de Istorie a Romaniei, unde s-a aflat până anul acesta…

*******

Observație: Nu știu unde se află astăzi! Nu știu dacă s-a pierdut în arhivele comuniste. Dar știu și sunt mândru că inima în continuare bate în pieptul nostru, a celor ce nu uită să iubească adevăratele valori ale neamului.