Lacrimi de veteran.
despre François Henry de Hillerin.-19 martie 2010-

„Visez că zbor în fiecare noapte!”

În semn de preţuire pentru vitejia de care a dat dovadă ca pilot militar în cel de-al doilea război mondial, 
Francois Henry de Hillerin a primit, astăzi, Diploma de Excelenţă a Primăriei București 2.

Aviator

În anii 1942-1944, aviatorul român de origine franceză a înfruntat atât tirurile americanilor şi englezilor, cât şi pe cele ale francezilor, ruşilor şi chiar ale românilor. Însă de când a fost lăsat la vatră, în urmă cu 66 de ani, Francois Henry de Hillerin nu a mai avut niciodată ocazia de a pilota un avion.
„Aş vrea să mai zbor măcar o dată înainte să mor! Visez că zbor în fiecare noapte!”, spune el.

Misiuni în zboruri de recunoaştere

În 1943, tânărul de 25 de ani Francois Henry de Hillerin activa în Escadrila 113 de legătură de pe lângă Comandamentul Aviaţiei Militare de unde a fost detaşat pe lângă Grupul Heinkel pentru legătura între Rostov şi Şhahtior, la Corpul 2 Armată. Cu acel prilej, a efectuat zboruri peste Don şi Marea Caspică, a survolat Caucazul şi Crimeea. Una dintre amintirile cele mai impresionante pe care le păstrează din acea perioadă este legată de un zbor de noapte deasupra Mării Caspice. „Ostaşii români ocupau poziţii întărite pe ţărm şi au tras cu tunurile într-un convoi de şlepuri americane care aduceau provizii pentru ruşi. Pur şi simplu le-au spulberat. Dimineaţă, de deasupra mării, eu vedeam nenumăratele trupuri de soldaţi pe care valurile le aduceau la mal”, povesteşte Hillerin.

De 66 de ani, doar pe pământ

După încheierea războiului, aviatorul pătimaş a redevenit civil şi a lucrat ca specialist la Intreprinderea Electronica, iar din anii ‘60 s-a ocupat de sonorizarea sălilor destinate unor reuniuni internaţionale, precum cele de la Palatul Peleş şi Casa Scânteii.

Viaţa sa s-a împlinit în familie, ca soţ şi tată a două fete pe care le-a botezat cu nume franţuzeşti, Anne Marie Francoise şi Felicie Simonne Colette şi care au vorbit franceza ca şi româna. A devenit apoi un bunic tandru, care în serile de vară o învăţa pe nepoţica sa, Simona, să recunoască constelaţiile, iar în vacanţe o ducea în cele mai frumoase excursii. „În cei 66 de ani, trăiţi doar pe pământ, bunicul a transformat în iubire pentru noi, toată dragostea lui, de odinioară, pentru zbor”, remarcă Simona Codrescu, nepoata bătrânului pilot militar.


La 92 de ani, isi doreste sa mai zboare o data
2010-03-19  Autor: Ziarul National
Un patimas aviator si erou al celui de-al doilea razboi mondial, veteranul român cu origini franceze, Francois Henri de Hillerin, care a luptat sub tricolorul românesc si reprezinta o istorie “vie” a acelor zile groaznice pe care le-a trait direct in viltoarea luptelor – a fost omagiat pentru curajul si daruirea lui de primarul Neculai Ontanu. La cei 92 de ani, venerabilul aviator a avut ocazia sa depene povesti dintr-o viata dedicata dragostei de tara si iubirii pentru inaltimi, puncte de reper ce i-au marcat constant existenta si i-au dat un sens cu totul special. Veteranul Francois Henri de Hillerin are origini frantuzesti, bunicul si tatal sau fiind nevoiti sa paraseasca Franta la sfirsitul secolului al XIX-lea si sa ajunga, pe Dunare, la Medgidia, locul de care se leaga toata copilaria sa. Abia trecut de 20 de ani, tinarul Francois avea sa cunoasca grozaviile celui de-al Doilea Razboi Mondial si, ca o ironie a sortii, proaspatul inrolat a luptat impotriva tarii de origine a bunicilor, Franta. Printre miile de amintiri care revin permanent in memoria viteazului aviator se numara si primul sau zbor de noapte pe care l-a efectuat cu Mihai Antonescu, vicepresedinte al Consiliului de Ministri din acele vremuri, intre Bucuresti si Rimnicu Vilcea. Acel zbor a fost o noutate absoluta pentru domnia sa, care nu fusese instruit sa zboare pe timpul noptii insotit de o asemenea persoana de cel mai inalt rang in stat. Dupa o serie de peripetii si emotii pe care le-au trecut cu bine cei doi ocupanti ai avionului, au ajuns, intr-un tirziu, la Rimnicu Vilcea, unde Mihai Antonescu i-a oferit, din propriul buzunar, suma de 30.000 de lei, o suma imensa pentru acele vremuri. Retraind intimplarea, domnul Hillerin i-a mentionat primarului Ontanu ca banii primiti au reprezentat contravaloarea portiei de spaima pe care i-a tras-o vicepresedintelui Consiliului de Ministri care a aflat doar foarte tirziu ca pilotul nu stia sa zboare pe timpul noptii. La venerabila virsta de 92 de ani, Francois Henri de Hillerin spune ca tot ce-si mai doreste acum este sa zboare macar o data pentru a retrai acele momente unice din viata. 

Această poveste nu se oprește aici. Familia i-a organizat un cadou și o surpriză.

26 mai 2012

La 94 de ani, François Henri de Hillerin zboara din nou... dupa 67 de ani:
Mulțumim nepoatei Anna de Hillerin pentru acest miracol! Interviul si filmuletul pe TVR 2, la emisiunea Sfinti si Meserii.

Zbor

****************