E prima zi de Paște. Noi cei ce am rămas catolici, cu sau fără post, acum ne bucurăm de bucate. Noi barbații nu avem griji fiindcă soțiile de obicei ortodoxe, gătesc așa ca să ne facă pe plac. Nu ascund faptul că și ele se bucură de sărbătoare ca și noi. Î-mi amintesc că Pastele a căzut cândva în aceeași zi. Asta zic și eu eveniment creștinesc.
Mi-am luat soția în brațe că nici ea nu mai era în post. Acum este puțin distanțat. Azi fiind sărbătoare nu muncim. Bem cafeaua și facem planuri pentru Paștele românesc. Atunci vom fii mai mulți, familie mai mare. Muncare mai multă, băutură din belșug, dar pâna acolo: 4 săptămâni de post!
Nu mai știu cum ar fi mai bine. Am să verific anul următor. Am să-i felicit pe cei câțiva ce m-au felicitat acum. Dacă nu uit. Dar nu uit că-mi aduce aminte soția.
Ți-ai felicitat rudele? Nu le vezi, nu le auzi, dar măcar pe FB poți să scri și tu două cuvinte!
De Paștele românesc mergem în miez de noapte cu lumânările aprinse de la biserică la cimitir. Călcăm în beznă pe morminte dar ajungem la crucea cautată.
V-am adus lumină, așa cum ne-ați învatat de mici. Și e bine ca Paștele nostru și al lor, cade totdeauna împreună!

****************