NOTE, GÂNDURI, ÎNSEMNĂRI 

Autor : - Christian E. de Hillerin
august 2013

DOCTORUL

Eram mic copil când la joacă m-am tăiat la deget. Nu mă durea.
Dar a curs sânge albastru!
Mama s-a speriat și am fost la doctor. După analize am aflat.
• Tovarăse, nu trebuie să vă speriați. Nici noi nu știm exact ce are copilul, dar credem că nu este ceva contagios. Adică nu se ia. Ați observat ceva neobișnuit la el?
• Nu! Este normal deși are unele ciudățenii.
• Explicați, că poate așa descoperim ceva.
• Mănâncă încet, puțin și nu-i place să fie singur la masă. Vorbește cu cățelul și împarte pâinea cu el.
Are deficențe de vorbire. Nu țipă și nu poate înjura. E prea timid și-mi mulțumește pentru o simplă mîngâiere. Dacă nu-i pun șervețel lângă farfurie, își ia singur. Copiii de pe stradă îl iubesc și ascultă de el.
• Da, ciudat. Cum ați spus că se cheamă.
• de Hillerin.
• Cum se scrie cu „d“ mic sau mare?
• Și mic și mare, fiecare cum apucă.
• Aici e trecut fără „de“, e vorba de aceași persoană?
• Pe tatăl și bunicul lui înainte, îi chema cu de, dar pe urmă fără. Dar nu s-au schimbat nici un pic. De la o vreme doar aveau fobie de roșu. Și ăsta mic are cravată roșie de pionier dar nu vrea să o poarte.
• Vedeți tovarășe, ...... pardon doamnă, analiza arată o modificare în genă. Este ereditară.
Probabil că vine de demult și nouă aici nu ne este necunoscută. Literatura de specialitate amintește că unii pacienți, numiți aristrocrați, suferă de asta.
Noi prin vaccinare am eradicat boala dar la copilul dumneavoastră este cronică.
Vă rog să-mi lăsați mie proba de sânge să o păstrez în laborator fiindcă cândva cred că va fii la mare căutare și vom dorii cu toții să ne infectăm!

Au trecut ani buni de atunci și nici antidot nu s-a găsit, nici nimeni nu s-a infectat.

****************