NOTE,
GÂNDURI, ÎNSEMNĂRI
Autor
: -
Christian E. de Hillerin
decembrie
2011
Cănuță
om sucit.
An
de
an sunt confruntat cu o dilemă.
Ne
apropiem de zilele când obosiți de un an de
îndatoriri
îndeplinite, ne punem speranța într-o clipă de
răgaz. Dar
înaintea acestui răgaz mai sunt totdeauna încă
treburi de
rezolvat. Mă trezesc cu musafirii la ușă. Totul este perfect aranjat,
curățenia desăvârșită, mâncarea și băutura
rostuite.
În ultima clipă m-am dușat și bărbierit. Musafirii sunt
veseli.
Toată lumea e fericită. Ce bun ar fi un somn bun. Se cântă,
se
bea, se manâncă. Zâmbesc mulțumit și mi se
închid
pleoapele de somn. Oare a observat cineva? Schimb locul și ajung
în fotoliu. Parcă e ceva mai bine, dar tare aș vrea să fiu
singur.
Cei
din jur sau gândit la mine, s-au pregătit, au adus cadouri,
au
venit numai pentru mine. Merit oare atâta atenție?
Tot
am uitat ceva. Cadourile sunt ascunse sub birou. Am uitat să le
împachetez.
Dar am uitat și de mine. Tare aș vrea să
fiu singur.
A trecut o seară frumoasă. Un eveniment fericit.
Am dormit bine și acum îmi citesc corespondența.
Ce
multe felicitări. Nici nu-ți vine să crezi cât de mulți
oameni
s-au gândit la tine. Ce felicitări frumoase. Câte
cuvinte
alese.
Iar am uitat să trimit din timp felicitari. M-am
gândit
la fiecare, i-am revăzut în gând așa cum
îi știu
demult. Îmi sunt așa de dragi. Iar am uitat să-i felicit.
Dar
poate au simțit gândul meu, poate au avut și ei musafiri,
poate vor și ei să fie singuri.
Oricum, acum am să la scriu și
nici nu o să observe că-i târziu.
Sunt
așa de mulțumit și împăcat că m-am descurcat. Le-am dorit din
tot
sufletul cum am știut mai bine, bucurii, liniște, sănătate și zile cu
soare în care ai timp să-ți amintești cine ești și ce ai
făcut.
Și acum când sunt singur, îmi dau
seama ce mulți sunt aici cu mine.
****************